martes, 12 de enero de 2016

Mandatul european de arestare





Mandatul european de arestare inlocuieste procedurile lungi de extradare dintre statele membre ale UE printr-o procedura judiciara simplificata de predare in scopul urmaririi sau executarii unei pedepse privative de libertate sau a unei masuri de siguranta privativa de libertate


Ce este mandatul european de arestare?



Mandatul european de arestare este o cerere emisă de o autoritate judiciară a unuia dintre statele membre ale UE în scopul arestării unei persoane într-un alt stat membru și al transferării persoanei respective către primul stat membru în vederea urmăririi penale sau executării unei pedepse privative de libertate sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Mecanismul se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești. Acest principiu presupune contacte directe între autoritățile judecătorești.

Mandatul european de arestare asigură un bun echilibru între eficacitate și garanții stricte în materie de respectare a drepturilor fundamentale ale persoanei arestate. Statele membre și instanțele naționale trebuie să respecte drepturile procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate și dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului. Orice persoană arestată în temeiul unui mandat european de arestare poate fi, de exemplu, asistată de un avocat și, după caz, de un interpret, conform legislației țării în care aceasta a fost arestată.

 

Ce se întâmplă dacă sunt arestat cu un mandat european de arestare?


În cazul în care un stat membru a emis un mandat european de arestare puteți fi arestat într-un alt stat membru și predat statului solicitant în urma unei audieri în fața Curții de Apel.

Poliția vă poate aresta din proprie inițiativă sau în urma unui ordin de arestare preventivă emis de Curtea de Apel.

Aveți dreptul să numiți un avocat. Dacă nu aveți unul, instanța va desemna un avocat pentru dumneavoastră. Avocatul dumneavoastră  trebuie contactat telefonic imediat.

În termen de 48 de ore de la arestarea dumneavoastră de către poliție sau în termen de 5 zile de la executarea ordinului de arestare preventivă, veți fi audiat de către un judecător, în prezența avocatului dumneavoastră și a unui interpret.

În termen de 20 de zile de la arestarea dumneavoastră. va avea loc o audiere în fața Curții de Apel. La acea audiere, se va decide dacă trebuie să fiți predat sau nu. Puteți face recurs împotriva acestei decizii în fața Curții de Casație.

miércoles, 6 de enero de 2016

Despre custodia copilului dupa divort


Astăzi am ales un subiect controversat, și anume custodia comună a copilului.


Într-o societatea în care divorțurile sunt la ordinea zilei,cine ia copiii și pentru cât timp,este un subiect de aprigi dispute.

Fără îndoială, există varianta custodiei comune.

După pronunţarea divorţului, regula este ca autoritatea părintească/custodia copilului revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.
Însă dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. Totuşi, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia. 

Echilibrul afectiv este argumentul invocat atât de adepții , cât și de opozanții custodiei comune, o formula, care afirmă beneficiul, pentru copil, de a-și împărtăși viața in mod egal cu ambii părinți . Totuși , unii specialiști preconizează apariția tulburărilor legate de discontinuitatea locurilor de viață și a figurilor de atașament si că ar trebui să evităm această formula înainte de vârstă de șase-șapte ani sau, după părerea altora, înainte de doi-trei ani.


Numeroși specialiști recomandă evitarea acesteia înainte de doi-trei ani. Explicabil, ținând cont de faptul că , până la această vârstă , continuitatea de existență al copilului nu este destul de solida. Despărțirile repetate, atunci când copilul nu se repereaza în timp, îi creează o puternica neliniște existențială . Nu este sigur că parintele care dispare, continuă să existe, nici că exista mai departe în ochii lui. Un argument care ne îndeamnă să ne păstrăm o anumită stabilitate in cadrul său de viata, dar și să îi permitem să își vadă și celălalt părinte destul de frecvent.