Despre custodia copilului dupa divort

Astăzi am ales un subiect controversat, și anume custodia comună a copilului.

Într-o societatea în care divorțurile sunt la ordinea zilei,cine ia copiii și pentru cât timp,este un subiect de aprigi dispute.

Fără îndoială, există varianta custodiei comune.

După pronunţarea divorţului, regula este ca autoritatea părintească/custodia copilului revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.
Însă dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. Totuşi, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia. 

Echilibrul afectiv este argumentul invocat atât de adepții , cât și de opozanții custodiei comune, o formula, care afirmă beneficiul, pentru copil, de a-și împărtăși viața in mod egal cu ambii părinți . Totuși , unii specialiști preconizează apariția tulburărilor legate de discontinuitatea locurilor de viață și a figurilor de atașament si că ar trebui să evităm această formula înainte de vârstă de șase-șapte ani sau, după părerea altora, înainte de doi-trei ani.

Numeroși specialiști recomandă evitarea acesteia înainte de doi-trei ani. Explicabil, ținând cont de faptul că , până la această vârstă , continuitatea de existență al copilului nu este destul de solida. Despărțirile repetate, atunci când copilul nu se repereaza în timp, îi creează o puternica neliniște existențială . Nu este sigur că parintele care dispare, continuă să existe, nici că exista mai departe în ochii lui. Un argument care ne îndeamnă să ne păstrăm o anumită stabilitate in cadrul său de viata, dar și să îi permitem să își vadă și celălalt părinte destul de frecvent.